Articles

Affichage des articles du août, 2009

Boum ba Clash

Draga Romania, Maine plec in Bucuresti, ma rog, ma intorc... Sunt intr-o stare de melancolie bucuroasa, sau de bucurie melancolica. Ceva  bland si cald... Abia astept sa pun mana mea pe asfaltul cald al bucurestiului, sa aud zgomotul capitalei, sa miros a perfumul romaniei, sa fug la Carturesti ca sa mi-cumpar teancuri de carti, sa iau tren spre Transilvania, sa merg si la Constanta ca sa vad portul meu, sa-i revad pe prietenii mei, cei care mi-au facut un coltisor in tara si inima lor, sa ascult, sa cresc... Pe maine Romania! Numai bine, Of! of! of ! (Rona Hartner)

O carte vrajitoare si angajata

Image
« Tiens ton esprit en enfer, et ne désespère pas ! »       De acum trei zile, nu mai aveam nici-o carte noua in limba romana. Era de groaza. Am mers, panicata, chiar innebunita, la librarie si am gasit colacul meu de salvare intr-o carte romano-franceza care depaseste toate granitele. Ultima carte pe care am citit-o in Franta va fi un roman scris de Liliana Lazar, o romanca de 36 de ani, nativa din Romania, care scrie in franceza si traieste in Franta. Acest roman se numeste Terre des affranchis si este publicata la editura Gaia, specializata in general in literatura nordica. Mi-a placut extrem de mult. Liliana Lazar scrie un roman misterios, plin de lumina si de spatii de umbra, in care personajul central este o creatura de 100 de kilograme, un fel de Frankenstein, zis si Boul mut, taietor de lemne, ale carui mâini omoara cand el cred ca ele strange in brate. Ascuns in casa mamei sale pentru a scapa de politia, incearca sa-si salveze facandu-se calugar scrib. Abandoneaza securea p

Tant de nuits...

Noaptea, il ascult pe Alain Bashung Zambesc Imi zic ca tristetea este frumoasa Ma simt bine cu ea, in ea Imi vine bine Va rog sa-l ascultati pe Alain Bashung... Mon ange je t'ai haï je t'ai laissé aimer d'autres que moi Un peu plus loin qu'ici Mon ange je t'ai trahi tant de nuits alité que mon coeur a cessé de me donner la vie si loin de moi... des armées insolites, et des ombres équivoques, des fils dont on se moque, et des femmes que l'on quitte des tristesses surannées des malheurs qu'on oublie des ongles un peu noircis mon ange je t'ai puni à tant me sacrifier icône idolâtrée immondices à la nuit mon ange je t'ai haï je t'ai laissé tuer nos jeunesses ébauchées le reste de nos vies si loin de moi... mes armées insolites et des ombres équivoques des fils dont on se moque, et des femmes que l'on quitte des tristesses surannées des malheurs qu'on oublie des ongles un peu noircis mon ange je t'ai Haï Tant de nuits - Alain Bashung

Gandul zilei

Image
Toata tehnica de reproductie este supus la minciuna si la falsificare. Asa ca arat clar mai batrana pe pozele decat in imaginatia mea.

A venit nebunia literara

"Mai mult de 400 scriitori publica o carte zilele acestea. Printre ei, zece despre care vom vorbi" Sunt primele cuvinte unui articol publicat in "Le Figaro", inaintea unei selectiei de zece scriitori importanti: Amélie Nothomb, Patrick Poivre D'Arvor (PPDA), Marie NDiaye, Eliette Abécassis, necesarul Frédéric Beigbeder, Pascal Quignard (Goncourt 2002), Jean-Marie Parisis, Philippe Delerm, Patrick Besson, si cel mai frumos (dar foarte gol) Nicolas Fargues (si fost manechin). De ce printre 400 scriitori (francezi), doar cei mai puternici si faimosi sunt selectati? PPDA chiar are nevoie de publicitate in ziarul Le Figaro? Si Amélie Nothomb? Si Frédéric Beigbeder? Presa literara functioneaza putin ca si cum sistemul capitalist : oamenii bogati sunt din ce in ce mai bogati, iar saracii stau pe strada. Unde este curiozitatea intelectuala a ziaristilor? In loc sa caute piatra rara, in loc sa descopere niste noi talenti, fiecare vara si sfarsit de vara, cititorul are

Laisse aboyer les chiens (Benjamain Biolay) - sa-ti iei viata ca si cume vine

Sunt niste zile in care am senzatia ca ma plimb intr-un un cantec. Azi e asa... Maine va fi un alt cantec, o alta muzica, un alt latrat sau va fi o zi fara sunet, fara zgomot, o liniste puternica si pura.

Gata sau aproape

Plec curind... sau ma intorc, cum vreti. Am fost doua ani in Romania, Intr-o zi, o zi de martie, m-am intors in Franta, credeam ca trebuia sa ma intorc acasa, credeam ca Franta era casa mea. Stupid si dureros. Doua luni de depresie. si intr-o zi, o zi de iunie, un mail roz si albastru, sau albastru si roz, o bursa cistigata, semnalul de intors spre aceasta tara, Romania, tara mea de suflet... De ce am plecat? Ca sa ma intorc mai bine... ca sa inteleg ceva... ca sa cresc. Romania a fost acel an, anul 2006, colacul meu de salvare, iar tot am nevoie de salvare, sunt tot la limita, la margine, pot sa sar, pot sa cad dar josul Romaniei este pufos si dulce, zgomotul ei este mai dulce decat linistea Frantei, mirosul ei este mai puternic, ca o betie dulce... Am nevoie sa ma simt beata fara sa beau vin frantuzesc, oricum prefer vinul de tara voastra... 2009, acum in Franta, peste o saptamana, in Romania In Romania ma simt frantuzoaica iar in Franta ma simt romanca. Aici, acolo, ce este aici? c