Gata sau aproape
Plec curind... sau ma intorc, cum vreti.
Am fost doua ani in Romania,
Intr-o zi, o zi de martie, m-am intors in Franta, credeam ca trebuia sa ma intorc acasa,
credeam ca Franta era casa mea. Stupid si dureros. Doua luni de depresie.
si intr-o zi, o zi de iunie, un mail roz si albastru, sau albastru si roz, o bursa cistigata, semnalul de intors spre aceasta tara, Romania, tara mea de suflet...
De ce am plecat? Ca sa ma intorc mai bine... ca sa inteleg ceva... ca sa cresc.
Romania a fost acel an, anul 2006, colacul meu de salvare, iar tot am nevoie de salvare, sunt tot la limita, la margine, pot sa sar, pot sa cad dar josul Romaniei este pufos si dulce, zgomotul ei este mai dulce decat linistea Frantei, mirosul ei este mai puternic, ca o betie dulce... Am nevoie sa ma simt beata fara sa beau vin frantuzesc, oricum prefer vinul de tara voastra...
2009, acum in Franta, peste o saptamana, in Romania
In Romania ma simt frantuzoaica iar in Franta ma simt romanca.
Aici, acolo, ce este aici? ce este acolo? Romania aici, mai mult apropiata de mine, aproape viscerala.
Aici : o casa vagon, o menghina devinita floare, o Felicia pierduta in viata ei , o intilnire, o pupa russa, o familie offline, o acustica puternica, o fata fara par, o petala de craciunita....
Azi, m-am gindit sa creez acest blog.
va rog sa-ma iertati daca fac greseli,
stiu fac greseli, stiu ca as fi putut sa fac un blog francez, desigur, dar eu sunt asa, imi place sa-mi complic viata.
Bien à vous,
Am fost doua ani in Romania,
Intr-o zi, o zi de martie, m-am intors in Franta, credeam ca trebuia sa ma intorc acasa,
credeam ca Franta era casa mea. Stupid si dureros. Doua luni de depresie.
si intr-o zi, o zi de iunie, un mail roz si albastru, sau albastru si roz, o bursa cistigata, semnalul de intors spre aceasta tara, Romania, tara mea de suflet...
De ce am plecat? Ca sa ma intorc mai bine... ca sa inteleg ceva... ca sa cresc.
Romania a fost acel an, anul 2006, colacul meu de salvare, iar tot am nevoie de salvare, sunt tot la limita, la margine, pot sa sar, pot sa cad dar josul Romaniei este pufos si dulce, zgomotul ei este mai dulce decat linistea Frantei, mirosul ei este mai puternic, ca o betie dulce... Am nevoie sa ma simt beata fara sa beau vin frantuzesc, oricum prefer vinul de tara voastra...
2009, acum in Franta, peste o saptamana, in Romania
In Romania ma simt frantuzoaica iar in Franta ma simt romanca.
Aici, acolo, ce este aici? ce este acolo? Romania aici, mai mult apropiata de mine, aproape viscerala.
Aici : o casa vagon, o menghina devinita floare, o Felicia pierduta in viata ei , o intilnire, o pupa russa, o familie offline, o acustica puternica, o fata fara par, o petala de craciunita....
Azi, m-am gindit sa creez acest blog.
va rog sa-ma iertati daca fac greseli,
stiu fac greseli, stiu ca as fi putut sa fac un blog francez, desigur, dar eu sunt asa, imi place sa-mi complic viata.
Bien à vous,
Din fericire, iti complici viata impodobindu o cu o sarcina foarte dulce : poezia care emana din fiecare cuvint.
RépondreSupprimerAm ajuns la acest ultim post care a fost pentru tine primul... Am citit absolut toate postarile. Raman emotionata. Se aude o voce. Tine te tare.
Laure Hinckel