Mi-e frig

Magnum

Am scos haina de ploaia.

Cred din ce in ce mai mult in legatura puternica care exista intre ce scriem si ce traim, intre ce traduc si ce traiesc.

Un exemplu usor si concret: de acum doua zile, ploua tare mult, vintul bate tare mult si eu, in momentul acesta, traduc un text care il pune in scena pe un om care ii e frig tot timpul, chiar la sfirsit cand dispare in focul pe care l-a pornit un vecin, inimos, si care vroia sa-l ajute pe frigurosul... Mi e frig, si eu.

Un alt exemplu, un alt text: povestea unei rusoiace care decide sa se instaleze in Bucuresti, sa-si faca viata aici, chiar in zona pe care o cunosc... Povestea ei se termina bine, in privinta mea, habar n-am.

Ma gindesc ca sunt asa, un fel de personaj de carte, care nu exista in viata reala, langa care oamenii trec, neatenti, grabiti, nimeni ma vede, iar eu, o vad prea bine lumea care ma incojura, si care ma ignora.

Dar mai bine sa fiu invisibila, in felul acesta, scap de loviturile.

"METTONS NOUS BOUT AU VENT,RENTRONS LA TOILE, FERMONS LES ECOUTILLES"

Alain Bashung