Solo

Mano Solo

Dupa Lhasa, Mano Solo s-a dus...

Zicea ca "la vie c'est pas du gâteau"

Isi marcase pielea cu furia lui, cu femeia pe care o cauta. Le creux de son bras o striga.

Corpul lui avea boala dar el era puternic, a tinut pana azi...

Se ducea la carciuma ca sa bea niste beri ca sa uite otrava care scurgea in sangele lui.

Eu credeam ca era proba in carne care arata ca poetii sunt fiinte vesnice. Vroiam s-o cred.

O credeam...

Azi, trebuie sa recunosc ca nu e asa, poezia nu este leacul, poezia nu poate sa lupte impotriva moartei, ca si cum nu poate sa lupte impotriva prostiei. Asta e.

Mano Solo era un indurator, dar azi se pare ca era prea mult, nu mai putea, a zis la revedere, ne am lasat singuri, m-am lasat solo... si trista.