De la gunoier la scriitor
Aseara, am fost si eu la locul literar al saptamanii si anume: Clubul Taranului unde avea loc la Festivalul international de literatura organizat de catre Oana Boca, Bogdan-Alexandru Stanescu si Vasile Ernu. Dupa o zi de treaba, petrecuta intre peretiile mele, la calculator, la traducerile mele, m-am hotarat sa ies afara ca sa vad in carne si oase cateva dintre scriitorilor pe care ii traduc.
Aveam, recunosc, cateva indoieli fiindca programul serii era, pe hartie, foarte aglomerat.
Cand am intrat, sala era deja plina de oamenii mari, am crezut ca o sa fac un dus-intors direct si repede.
Dar erau acolo cateva persoane pe care ii cunoastem, dragute care mi-au facut un zambet si mi-am zis sa stau.
Bine ca am stat.
Scena era si ea aglomerata, aproape prea mica pentru invitatii : Dieter Schlesak, Ardian-Christian Kuciuk, Gabriela Adamesteanu, Filip Florian, Cecilia Stefansescu, insotiti de echipa a Observatorului Cultural.
Fiecare dintre scriitorilor a citit un fragment al cartilor lor. A iesit foarte bine. Lectura lui Dieter Schlesak era puternica si tulburatoare, vocea lui tremuratoare, nu-o voi uita. Gabriela Adamesteanu a citit in avant-premiera un fragment al cartii sale: "Provizorat" care va fi in librarie in iunie, aproape un capitol despre parintii unui dintre personajele ale romanului, Sorin. Un fragment sobru si dureros in care adevarul se simte chiar daca nu e strigat, asta e talentul Gabrielei Adamesteanu, dupa mine, o mare voce care creeaza frumusul (literar) cu uratul (istoric). Apoi, i-am ascultat pe Filip Florian si Cecilia Stefanescu, care au citit respectiv un fragment de "Zilele regelui" si "Intrarea soarelui". Motanul lui Filip Florian m-a incantat din nou, iar am regasit sensibilitatea fara artificiu a Ceciliei Stefansescu, chiar un soare fara artificiu..
Dupa aceea, o discutie despre "History vs Imagination" a urmat. Era greu sa-i ascultam pe toti autorii, despre o tema care ar merita o zi intreaga de discutie. Totusi, am apreciat sinceritate a fiecarui. Cum spunea Dieter Schelsak, un scriitor depune "niste cioburi de oglinda in fata noastra", un ciob de realitate, un ciob de istorie, un ciob de fictiune. Iar "literatura face ce vrea ea cu istoria" (Filip Florian).
Cam asta am retinut de seara aceasta, chiar daca au vorbit despre mai multe lucruri, chiar daca am aflat si alte lucruri, printre care urmatorul, enorm : Filip Florian vroia sa fie gunoier cand era copil.
Aveam, recunosc, cateva indoieli fiindca programul serii era, pe hartie, foarte aglomerat.
Cand am intrat, sala era deja plina de oamenii mari, am crezut ca o sa fac un dus-intors direct si repede.
Dar erau acolo cateva persoane pe care ii cunoastem, dragute care mi-au facut un zambet si mi-am zis sa stau.
Bine ca am stat.
Scena era si ea aglomerata, aproape prea mica pentru invitatii : Dieter Schlesak, Ardian-Christian Kuciuk, Gabriela Adamesteanu, Filip Florian, Cecilia Stefansescu, insotiti de echipa a Observatorului Cultural.
Fiecare dintre scriitorilor a citit un fragment al cartilor lor. A iesit foarte bine. Lectura lui Dieter Schlesak era puternica si tulburatoare, vocea lui tremuratoare, nu-o voi uita. Gabriela Adamesteanu a citit in avant-premiera un fragment al cartii sale: "Provizorat" care va fi in librarie in iunie, aproape un capitol despre parintii unui dintre personajele ale romanului, Sorin. Un fragment sobru si dureros in care adevarul se simte chiar daca nu e strigat, asta e talentul Gabrielei Adamesteanu, dupa mine, o mare voce care creeaza frumusul (literar) cu uratul (istoric). Apoi, i-am ascultat pe Filip Florian si Cecilia Stefanescu, care au citit respectiv un fragment de "Zilele regelui" si "Intrarea soarelui". Motanul lui Filip Florian m-a incantat din nou, iar am regasit sensibilitatea fara artificiu a Ceciliei Stefansescu, chiar un soare fara artificiu..
Dupa aceea, o discutie despre "History vs Imagination" a urmat. Era greu sa-i ascultam pe toti autorii, despre o tema care ar merita o zi intreaga de discutie. Totusi, am apreciat sinceritate a fiecarui. Cum spunea Dieter Schelsak, un scriitor depune "niste cioburi de oglinda in fata noastra", un ciob de realitate, un ciob de istorie, un ciob de fictiune. Iar "literatura face ce vrea ea cu istoria" (Filip Florian).
Cam asta am retinut de seara aceasta, chiar daca au vorbit despre mai multe lucruri, chiar daca am aflat si alte lucruri, printre care urmatorul, enorm : Filip Florian vroia sa fie gunoier cand era copil.
On aura tout vu...
Eu cand eram mica (ma rog mai mica, pentru ca sunt tot mica...), vroiam sa fiu poinçonneur precum Serge Gainsbourg
Commentaires
Enregistrer un commentaire