Greu de multumit...
Jeni Acterian scria in jurnalul ei (duminica 30 decembrie 1934):
"Eu insami, in aceste zile, am descoperit o America. Mi-am dat seama de prostia oamenilor. Pana acum am crezut ca exista oameni de reala valoare. In fond, oare am crezut cu adevarat? Nu sunt sigura. Am crezut totusi ceva: ca exista in ei ceva necunoscut, macar mie. Ceva ce nu pot defini, dar ceva. Si brusc mi-am dat seama ca nu exista nimic. Nimic. Ei bine, cand vad un om, in prezent, il vad clar pana-n fund. E foarte stranie aceasta senzatie de a vedea, de a vedea cu o luminoasa claritate. Sunt atat de clarvazatoare in prezent ca mi-e frica." (Jurnalul unei fete greu de multumit de Jeni Acterian - Humanitas)
De ce ziua nu face 48 ore, de ce trebuie sa-mi pierd timp noaptea dormindu si neputind sa traduc, de ce n-am o viata suplimentara ca sa traduc si acest jurnal?
Rar, am avut senzatia aceasta, anume, aceea de a trai in aceste cuvinte.
Dar nu sunt o fata greu de multumit (promit!), doar am cu fata acela, din secolul trecut, aceeasi viziunea despre viata, este o chestie de luciditate, atat, si atunci este si o chestie de supravietuire, mai ales acum.
![]()
"Eu insami, in aceste zile, am descoperit o America. Mi-am dat seama de prostia oamenilor. Pana acum am crezut ca exista oameni de reala valoare. In fond, oare am crezut cu adevarat? Nu sunt sigura. Am crezut totusi ceva: ca exista in ei ceva necunoscut, macar mie. Ceva ce nu pot defini, dar ceva. Si brusc mi-am dat seama ca nu exista nimic. Nimic. Ei bine, cand vad un om, in prezent, il vad clar pana-n fund. E foarte stranie aceasta senzatie de a vedea, de a vedea cu o luminoasa claritate. Sunt atat de clarvazatoare in prezent ca mi-e frica." (Jurnalul unei fete greu de multumit de Jeni Acterian - Humanitas)
De ce ziua nu face 48 ore, de ce trebuie sa-mi pierd timp noaptea dormindu si neputind sa traduc, de ce n-am o viata suplimentara ca sa traduc si acest jurnal?
Rar, am avut senzatia aceasta, anume, aceea de a trai in aceste cuvinte.
Dar nu sunt o fata greu de multumit (promit!), doar am cu fata acela, din secolul trecut, aceeasi viziunea despre viata, este o chestie de luciditate, atat, si atunci este si o chestie de supravietuire, mai ales acum.
Commentaires
Enregistrer un commentaire