Ne cherche pas

ne cherche pas

la poésie peut-elle dénouer un noeud ?

tu me demandes et je te demande

bien sûr bien sûr crions-nous d'une même voix

mais le maître: ne bavardez pas ne recherchez pas

les réponses n'embêtez pas les bêtes

et le grand crétin saint dans la cage

ou bien souhaitez-vous lors du paiement vous payez

avec les noeuds de la toile d'araignée?

la cellule le neurone la gêne la plume la tête d'épingle

proviennent depuis trop d'années du noeud

famille de non être poussiéreux et de caillot

tordue comme le cep de l'idée

embryons semblables à la petite brise apportée par le peuple des moustiques

chuchoteur véritable et menteur après quoi

la poésie dénoue ou resserre – pareillement -

ici et là

tout au long du temps égal à la largeur de la terre noeud

tu écrases entre tes doigts la feuille séchée

qui sans réfléchir cesse d'être:

aucun doute – elle avait été noeud

nu cerceta

dezleagă oare poezia vreun nod

mă întrebi și te întreb

desigur desigur strigăm într-un glas

dar stăpânul: nu pălăvrăgiți nu căutați

răspunsuri nu necăjiți fiarele și pe

marele tolomac sfânt din cușcă

ori vreți la plată să vă plătesc

cu nodurile plasei de păianjen?

celula neuronul gena penița gămălia

se trag din preavechime din nod

familie de prăfoasă neființă și cheag

răsucită precum cârcelul de viță al ideii

embrioane ca vânticelul adaos al țânțărimii

șoptitor adevărat și mincinos după care

poezia dezleagă sau strânge - totuna –

pe-aici și pe-acolo

de-a lungul egal cu de-a latul pământului nod

sfarmi între degete frunza uscată ce

pe negândite încetează să mai fie:

nicio îndoială – fusese nod

Mircea Horia Simionescu

Photo : David Futos