Somes cities make you lose your head
Plec maine la Bucuresti, ma rog, ma intorc findca acolo este casa mea.
O sa-mi regasesc Bucuresti, sper ca n-a schimbat, ca este acelasi, acest amestesc de frumos si urat, oglinda omenirii.
Acolo voi uita sa vorbesc, voi vorbi limba a mea, un melanj de franceza si romana, imi voi permite o alta gindire infasurata intr-o limba straina, imi voi permite sa fac greseli, sa strig gindirea mea care ar fi in limba mea, vazuta ca de neinteles. Acolo imi voi permite sa aud ceea ce vreau sa aud. Acolo toate superlativele sunt permise, acolo sunt elastice, acolo toate nebuniile sunt permise, acolo furia este permanenta si devine normala.
Acolo sunt un fel de OVNI, obiect zburator neinditificat. Aripile mele m-au condus in Romania. Ce sa fac? S-au fofilat intr-o inima uriasa, sangeroasa, un pic bolnava, un pic sufocata, un pic ranita dar atat de adevarata si atat de mare incat sunt in continuare intr-o ratacire salvatoare.
Zbor si zborul meu este fara sfarsit, fara obiect, e vorba de un zbor periculos pentru ca nu stiu nimic, nu stiu niciodata unde voi ateriza. Poate ca ma voi prabusi intr-un sat de Bucovina, dar nu conteaza daca mor zburindu in Romania.
O sa-mi regasesc Bucuresti, sper ca n-a schimbat, ca este acelasi, acest amestesc de frumos si urat, oglinda omenirii.
Acolo voi uita sa vorbesc, voi vorbi limba a mea, un melanj de franceza si romana, imi voi permite o alta gindire infasurata intr-o limba straina, imi voi permite sa fac greseli, sa strig gindirea mea care ar fi in limba mea, vazuta ca de neinteles. Acolo imi voi permite sa aud ceea ce vreau sa aud. Acolo toate superlativele sunt permise, acolo sunt elastice, acolo toate nebuniile sunt permise, acolo furia este permanenta si devine normala.
Acolo sunt un fel de OVNI, obiect zburator neinditificat. Aripile mele m-au condus in Romania. Ce sa fac? S-au fofilat intr-o inima uriasa, sangeroasa, un pic bolnava, un pic sufocata, un pic ranita dar atat de adevarata si atat de mare incat sunt in continuare intr-o ratacire salvatoare.
Zbor si zborul meu este fara sfarsit, fara obiect, e vorba de un zbor periculos pentru ca nu stiu nimic, nu stiu niciodata unde voi ateriza. Poate ca ma voi prabusi intr-un sat de Bucovina, dar nu conteaza daca mor zburindu in Romania.
Poezie naiva
Gata
Voi pleca
M-au inarmata
Dupa ce m-au inchisa
Intr-o lume alba
Am fost palida
M-a revenit eclipsa
Care imi da credinta
Plec cu ea intr-o tara
Tara voastra
Voi fi primita din nou?
O sa regasesc ingerul meu
O sa gasesc desenul meu
In care ma voi ascunda
In care ma voi uita
Commentaires
Enregistrer un commentaire