Quelques poèmes de... Mariana Marin

Mardi, c’est poésie, c’est Roumanie.
Alors on part à la croisée des poèmes de Mariana Marin, et on en traduit trois, extraits de La întretăierea drumurilor comerciale, poeme alese de Claudiu Komartin ("À la croisée des routes commerciales", poèmes choisis par Claudiu Komartin), publié par les éditions Cartier.  

Unique poème d’amour

J’essaie de faire une reconstitution apaisée de ma vie
(oh le vif tendre déchirant poème).
Je regarde la chambre blanche, je la sens, je la touche, je ne crie pas,
jusqu’au moment où elle se vide d’air
et me met entre les bras un amas de textes jaunis.
Je fais un geste avec la main droite.
La peur d’être capable d’exister sans ma main droite
me trouble plus que la nuit froide de ma naissance.
Je ne fais plus aucun geste avec ma main gauche.
Je regarde la chambre blanche (je regarde la chambre blanche)
et je sais: les textes fanés ont le goût de l’herbe...

Ceci est un unique poème d’amour, je dis
Ceci est un poème d’amour, je crie
la bouche pleine de terre verte.

(j’ essaie de faire une reconstitution apaisée de ma vie.)

Unic poem de dragoste

Încerc să fac o reconstituire pașnică a vieții mele
(ah tandrul sfâșietorul repedele poem).
Privesc camera albă, o miros, o pipăi și nu urlu,
până când ea se golește de aer
și îmi pune în brațe un maldăr de texte îngălbenite.
Fac un gest scurt cu mâna dreaptă.
Spaima că pot exista fără mâna mea dreaptă
mă tulbură mai mult decât noaptea friguroasă a nașterii.
Nu mai fac nici un gest cu mâna stângă.
Privesc camera albă (privesc camera albă)
și știu: îngălbenitele texte au gustul ierbii…

Acesta e un unic poem de dragoste, spun
Acesta e un poem de dragoste, urlu
cu gura plină de un verde pământ.

(încerc să fac o reconstituire pașnică a vieții mele.)

Le chien andalou

Un jour ton passé cogne sous tes tempes
et soudain tu sais, soudain tu connais ;
non, ces après-midi calmes ne sont pas pour toi.
Ni la couronne de coquelicots,
et le jasmin ne t’aime pas.
Seulement les roues chenillées qui ont doucement lissé ta vie.
Seulement l’aboiement dans la nuit et la liberté d’un bruit
celui de la griffe sur ton ombre.

Qu’as-tu toujours à me fixer ?
Qu’as-tu toujours à me montrer le chemin ?
Qu’as-tu toujours à demander ? 

Mais comme si un jour
ton odeur attirait l’essaim de guêpes,
ton passé continue de te ronger,
de t’embrasser profondément, petit bout par petit bout.
Au-dessus du lit nuptial
seulement l’image du chien mort
au milieu des détritus
et des dernières œuvres de l’eau ou des individus.

Et plus loin, en Andalousie, la nuit crie. 

 

Câinele andaluz

Îți bubuie într-o zi trecutul sub tâmple
și deodată știi, deodată cunoști;
nu, aceste amieze liniștite nu sunt pentru tine.
Nici coronița cu maci
iar iasomia nu te iubește.
Doar șenilele care ți-au netezit ușor viața.
Doar lătratul în noapte și libertatea unui zgomot
făcut cu gheruța pe propria umbră.

Ce te tot zgâiești la mine?
Ce tot îmi arăți drumul?
Ce tot întrebi?

Dar ca și cum mirosul tău
ar atrage-ntr-o zi roiul de viespi,
tot astfel trecutul continuă să te macine,
să te sărute temeinic, mărunt.
Deasupra patului nupțial
doar imaginea câinelui mort
printre gunoaie
și noile realizări acvatice ori sociale.

Și mai departe, în Andaluzia, țipă noaptea.

Du journal d’Anna

Opération du cerveau.
Je veux effacer de ma mémoire le nom du peintre H.
Le coup béni du ciseau
qui enlèvera de là le pus de ses lettres.
Il coulera dans le seau des déchets.
Et je serai guérie.
Et nous ne serons plus arrêtés
dans ces remises modestes,
où je deviens de plus en plus belle.  

 Din jurnalul Annei

Operație pe creier.
Vreau să-mi șterg din minte numele zugravului H.
Lovitura binecuvântată a daltei
care va scoate de acolo puroiul numelui.
Îl va lăsa să curgă în găleata cu resturi.
Atunci voi fi vindecată.
Atunci nu vom mai fi arestați
în aceste cămăruțe umile,
în care eu devin din ce în ce mai frumoasă.